despre Nicolae Guta

Nicolae Guţă, pe numele său adevărat Nicolae Linguraru (n. 3 decembrie 1967, Aninoasa, judeţul Hunedoara), este unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi şi compozitori români de manele, ca origine etnică fiind rom. Numele său de scenă mai apare scris ca Nicolae Gutsa (transliterare) în cazul publicului nevorbitor de limba română.

A debutat discografic în 1992, bucurându-se de aprecierea publicului mare numai în ultimii ani 1990. Repertoriul său este impresionant ca vastite şi prin diversitatea stilistică. Cântăreţul a abordat mai întâi genul lăutăresc (fiind apreciat de criticii străini ca un exponent al muzicii de jazz ţigănesc contemporane). Din anul 1998, muzica lui Guţă foloseşte tot mai frecvent ritmul de manea, interpretul devenind unul dintre principalii promotori ai genului. Se va autointitula „regele manelelor” în 2004. Manelele create de Guţă îmbină elemente de muzică lăutărească cu influenţe din genurile pop şi hip hop. Printre cele mai mari succese ale sale se numără piesele „Dintr-o mie de femei” şi „Aş renunţa”.[1]

În România nu există o critică muzicală care să fi comentat prestaţia cântăreţului. Spre deosebire de poziţiile favorabile ale recenzenţilor de peste hotare, numeroşi intelectuali şi jurnalişti români îi acuză sever producţiile. Guţă este privit de către publicul neascultător de manele drept o emblemă a genului; de aceea, reproşurile ce i s-au adus sunt în esenţă cele primite şi de alţi interpreţi de manele. Astfel, cântăreţului îi sunt imputate vulgaritatea limbajului şi concepţia muzicală modestă.[2] În cazul preluărilor de piese de la muzicieni străini (cu noi texte în limba română şi cu numeroase diferenţe de stil interpretativ), Guţă este tot mai frecvent acuzat de plagiat, cu toate că nu există dovada însuşirii pieselor de către acesta.